Căutaţi pe site :

berlin, ianuarie 1990

Written on 16/02/2011 – 19:37 | by admin |

Primul paşaport

La sfîrşitul lui ianuarie 1990 reuşisem să-mi iau primul meu paşaport. Noua lege a paşapoartelor nu diferea în esenţă de cea veche şi formularele ce trebuiau completate erau tot cele vechi, dar trăiam într-o lume nouă şi obţinerea unui paşaport era doar o chestiune de răbdare şi perseverenţă; după cozile de rigoare eram în sfârşit cetăţean al lumii. Socrul fratelui meu era stabilit de ceva ani în Austria, avea azil politic şi a revenit pentru cîteva zile în ţară. Fratele meu şi încă un vechi prieten de-al lor au profitat de prezenţa lui şi şi-au anunţat intenţia de a pleca cu el în Austria şi atunci, hai şi eu. Peste vreo 2 luni austriecii aveau să ne ceară viză dar pe atunci încă se putea merge la liber.

În Austria

Am ajuns spre dimineaţă la Attersee. Eu am decis să o iau pe cont propriu spre Cehoslovacia şi Germania de Est. Aveam 5 dolari, vreo 200 de ruble şi 1200 de lei. Un tînăr arab stabilit în Austria avea să mă ducă înapoi spre Linz, Mercedesul lui avea ceva probleme minore şi un prieten de-al lui avea să se uite la maşină. Am trecut apoi Dunărea şi un camionagiu austriac m-a dus mai spre frontiera cehoslovacă, la coborîre mi-a făcut cinste cu o coca-cola, era pentru prima oară că beam aşa ceva şi intensitatea gustului m-a şocat. Aveam să am acelaşi şoc în 1993, cînd revenit după un an de America, intensitatea gustului unei caise româneşti avea să mă surprindă la fel de mult, după un an de fructe insipide şi inodore din supermarket-urile occidentale. Am trecut frontiera cu ajutorul unui pensionar austriac care îşi revedea satul natal din regiunea sudetă, ocupată de cehi la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial. La despărţire mi-a dat o ciocolată, avea să-mi prindă bine.

Cehoslovacia

Din nou cu autostopul, am şansa să mă ia doi tineri cehi care mergeau la Tabor, un oraş medieval şi de care mai auzisem, la despărţire mi-au dat 50 de coroane iar eu le-am lăsat ciocolata pentru fiul unuia dintre ei. 50 de coroane erau ca 50 de lei de pe atunci, puteai ajunge cu trenul departe. Era deja spre seară şi mi-am continuat drumul cu trenul pînă la Praga, am petrecut noaptea în gară iar dimineaţa am schimbat cei 5 dolari în cîteva zeci de coroane, aşa că aveam destui bani ca să ajung la Berlin. Dimineaţa am petrecut-o în zona istorică a Pragăi, de-abia venit din Austria nu eram foarte impresionat, dar şi aşa erau multe lucruri de văzut. Dupămasă am luat trenul de Berlin, vameşii germani încă erau vigilenţi şi mi-au puricat micul meu bagaj de mînă cu o atenţie demnă de o cauză mai bună.

Berlinul de Est

Era deja seara cînd am ajuns în Berlinul de Est, la fel de cenuşiu şi de prăfuit ca oraşele noastre. Am luat-o spre apus, inevitabil, aveam să ajung şi la Zid. Şi iată-l, era de fapt la marginea unei şosele iar dincolo de el era rîul Spree, apoi venea Berlinul de Vest. Am făcut o primă încercare de a trece dincolo la un punct de control care părea decupat din zid, însă doar cei din Germania de Est puteau trece pe acolo şi am fost trimis la Friedrich Strasse, un punct de trecere mai cunoscut ca Checkpoint Charlie. Am avut de mers cîţiva kilometri, pentru a evita probleme inutile de orientare, pe străzile de lîngă zid. Mă miram cum de toată ura acumulată nu îi măcinase substanţa, şi totuşi încă era acolo, inspirând chiar şi acum angoasă şi teamă, fiindcă nu ştiam dacă îmi va fi permis să trec în Berlinul de Vest.  După un control riguros, iată-mă totuşi în lumea plină de culoare a Occidentului. E adevărat, mai trecusem pe la orele dimineţii prin Austria, dar acum aveam cu adevărat ocazia să savurez noua realitate pe îndelete. Toate taxiurile erau marca Mercedes, luminile vitrinelor încălzeau noaptea şi te simţeai protejat. Poate prea protejat. Ceea ce era şocant era nivelul de supraveghere, oriunde te-ai fi aşezat, într-o staţie de metrou sau într-un parc, riscai să fii interpelat imediat. Rareori am fost în viaţa mea atît de obosit şi nu puteam să mă aşez nicăieri fără perspectiva neplăcută de a fi luat la întrebări. Am încercat, prin absurd, să mă cazez la un hotel care îţi cerea 40 de mărci pe noapte. Desigur că nu erau interesaţi în valutele mele exotice şi am fost trimis elegant la plimbare. Am bătut toate noaptea străzile Berlinului de Vest, o noapte lungă, dar care a meritat trăită. Dimineaţa,  la o bancă, o funcţionară, după ce a consultat un catalog cu imaginile valutelor, îmi schimba rublele în 9 mărci. Ceva mai târziu, pe Unter den Linden, aveam să cumpăr o îngheţată de 2 mărci, aveam să regret asta. Mai târziu aveam să schimb mărcile rămase în mărci est-germane, lucrul acesta nu părea a fi posibil în Est. Ajuns din nou la Zid, încerc să trec din nou în Est pe la Brandenburger Tor, dar nu mi s-a dat voie. Am profitat de ocazie şi am luat cîteva bucăţele din Zid, Checkpoint Charlie nu era prea departe şi iată-mă din nou în Berlinul de Est. La gară încerc să mă apropii de ţară, îmi mai lipseau vreo 3 mărci est-germane pentru un bilet la Budapesta, am cerut aceşti bani unei persoane din spatele meu, care stătea la coadă la ghişeu, i-am primit imediat şi fără întrebări, mă întreb dacă în Vest ar fi fost posibil acest lucru.

Spre casă

Frînt, am dormit mai tot drumul prin Cehoslovacia şi Ungaria, mai mult de-atît, însoţitorul de la un vagon de dormit vindea alimente şi în lei, CAER-ul încă nu dispăruse. În gară la Budapesta reuşesc să schimb 500 de lei în forinţi, la paritate, banii aveau să-mi ajungă pentru un bilet la Arad. Şi aşa, după patru nopţi şi patru zile, prima mea călătorie în lumea de Vest se încheie. Aveam să plec din nou la Berlin peste o altă lună, dar în cu totul alte condiţii.

Related Posts

Put your related posts code here
  1. 6 Responses to “berlin, ianuarie 1990”

  2. By Mattress Reviews on Nov 22, 2011 | Reply

    Great! thanks for the share!
    Linda

  3. By Mattress Review on Dec 20, 2011 | Reply

    Glad to read this blog! Keep it going!

  4. By Leslie on Jan 16, 2012 | Reply

    Cool blog!

  5. By Ayla on Mar 1, 2012 | Reply

    Cool blog!

  6. By james on Mar 21, 2012 | Reply

    A better magazine theme will make the blog looks nicer:)

  7. By stephen on Mar 30, 2012 | Reply

    This is cool!

You must be logged in to post a comment.

Despre mine

Un CV la zi poate fi vizualizat aici. Pentru mai multe informaţii, google vă stă la dispoziţie.


Doriţi să vă abonaţi?

 Subscribe in a reader Or, subscribe via email:
Enter your email address: