Căutaţi pe site :

o săptămînă în islanda, august 2010

Written by admin on 10/03/2011 – 08:09 -

04.08.2010 – Iau metroul din Green Park, rush hour, e chiar dificil să intri în vagon, dar nu am de ales. După un timp, metroul iese la suprafaţă. O lume pestriţă, dar aşa e întreaga Londră. Ajungem la Heathrow, animat, într-un terminal mai puţin jegos ca altele prin care tranzitam venind din USA. Iau boarding-pass-ul şi mă pun pe aşteptat. Reuşesc, cu oarecare dificultate, să folosesc una din prizele disponibile din zona liberă a terminalului pentru a-mi reîncărca bateria de la camera foto. Asta fiindcă britanicii au propria lor versiune de priză. Avionul, care vine de la Reykjavik, are peste o oră întârziere şi va fi dezamăgitor să ajung la destinaţie în plină noapte. Trecem prin două controale lente la îmbarcare şi aceasta adaugă la întârziere. Locul meu e undeva în spate, la geamul din dreapta, dar nu sunt prea multe lucruri de văzut şi mă consolez cu vizionarea repetată a unui film despre Islanda. Ajungem la Keflavik, aeroportul internaţional al capitalei, dar situat la peste 50 de kilometri de ea. La controlul paşapoartelor, un poliţist mai sceptic, stil german, neîncrezător în scopul venirii mele acolo, mă ia la întrebări. E drept, nu arătam ca un turist normal, nu aveam nici un fel de rezervări, dar după cîteva întrebări, dintre care şi una de geografia Islandei, intru în Islanda. Aeroportul e modern, funcţional, dar e tîrziu şi trebuie să găsesc o modalitate de a trece peste această primă noapte. Călătorii normali pleacă cu propriile lor maşini (şi da, sunt gipane) sau cu autobuzele de la Reykjavik Excursions, care nu sunt însă prea ieftine. Aşa că o iau pe jos, rezolvând două probleme dintr-un foc, cea a banilor de autobuz precum şi cea de a petrece undeva noaptea islandeză. Şoseaua e luminată, sunt şi gheizerele bune la ceva, surpriza neplăcută e că oraşul e la peste 50 de km. şi nu la cei 40 la care speram.

A 700 photo gallery from this trip to Iceland

05.08.2010 – După două ore de mers solitar, şoseaua începe să arate a autostradă, lasă în stînga un orăşel de coastă mic şi adormit şi începe să urce o pantă lungă. Era cam 1:30 şi la intrarea în şosea a unui drum dinspre sud mă hotărăsc să las eroismul la o parte şi să încerc să ajung la capitală cu autostopul. Bună idee, căci după cîteva secunde apare o maşină şi, surprinzător sau nu, opreşte la semnul meu.

Read the rest of this entry »

put your ads here

berlin, ianuarie 1990

16/02/2011 – 19:37

Primul paşaport La sfîrşitul lui ianuarie 1990 reuşisem să-mi iau primul meu paşaport. Noua lege a paşapoartelor nu diferea în esenţă de cea veche şi formularele ce trebuiau completate erau tot ...

Despre mine

Un CV la zi poate fi vizualizat aici. Pentru mai multe informaţii, google vă stă la dispoziţie.


Doriţi să vă abonaţi?

 Subscribe in a reader Or, subscribe via email:
Enter your email address: